Femeile de succes din spatele femeilor obisnuite

Sunt mamele, surorile, sotiile, bunicile si fiicele noastre. Le iubim si le respectam si chiar daca nu sunt vedete de televiziune, cantarete de talie mondiala, artiste emerite sau personalitati publice de care a auzit toata lumea, ele sunt mai mult decat importante in viata noastra, cea de toate zilele. Fie ca vorbim despre doamna draguta care ne insenineaza ziua cu o vorba buna si un suras cand ne cumparam un covrig, despre politista care ne amendeaza, despre doamna invatatoare care pregateste pentru viata sute de copii, despre bibliotecara care ne ajuta sa gasim cartea aceea pe care o cautam fara sa stim sau despre asistenta care are puterea de a alina suferintele. Ele sunt cateva dintre doamnele speciale din viata noastra, femeile obisnuite care sunt exact acolo unde trebuie pentru a ne aduce lumin[ cand, poate, avem cea mai mare nevoie de ea.

Pentru a influenta si schimba soarta lumii, un om nu trebuie sa se afle neaparat intr-un post de conducere. Cum se poate acest lucru? Vom invata si afla chiar de la ele.

Invatatoare pentru sapte generatii de copii

Blonda, tunsa drept, pana la linia barbiei, cu ochii pusi in evidenta de cate o linie de machiaj, albastra. Asa am gasit-o, imediat dupa ore, pe Cornelia Blagutiu, invatatoarea clasei I A, de la Colegiul National "Octavian Goga" Sibiu. Deschisa si zambitoare, ne vorbeste cu mare drag despre meseria ei, pe care o practica de aproape trei decenii, inca de la 18 ani, cand a absolvit aceeasi scoala la care acum preda. 29 de ani au trecut din momentul in care a ales sa calce pe urmele propriei invatatoare care, de altfel, i-a insuflat dragostea pentru aceasta meserie, la care nu s-a gandit niciodata sa renunte si pe care o iubeste din toata inima. Chiar daca in cele aproape trei decenii de activitate i-au trecut prin mana sapte generatii de copii si a inceput-o pe a opta, Cornelia Blagutiu recunoaste ca si meseria sa are partile sale mai dificile. "Cele mai grele momente in viata unui invatator apar atunci cand iti propui sa-i aduci pe toti elevii tai pe culmea invataturii si nu toti reusesc acest lucru. Åži atunci cauti solutii si ii dai posibilitatea fiecaruia sa faca pasii mai marunti, dar sa fie pregatit pentru ceea ce-l asteapta in gimnaziu." Åži pentru ca o moneda are intotdeauna doua fete, meseria sa ii ofera si mari satisfactii. "Marea satisfactie profesionala vine din faptul ca sunt cautata la inceput de clasa I, din rezultatele elevilor de la gimnaziu, dintr-un "buna ziua" pe care ti-l dau peste ani si ani si stai sa te gandesti cine este, ca s-a schimbat atat de mult sau din toate institutiile in care intri si iti regasesti fostii elevi realizati, impliniti. Åži stii ca undeva, acolo, ti-ai adus o contributie. Iar chipul invatatoarei ramane intotdeauna mai deosebit decat al celorlalti. De altfel, eu mi-am ales meseria datorita invatatoarei mele. Nu mai este in scoala, s-a pensionat, dar de fiecare data cand prind ocazia le spun copiilor ca ei ii datorez foarte mult".

Cornelia Blagutiu are o fata care a crescut, la fel ca ea, pe bancile de la "Goga" si care acum este in clasa a XI-a. Acolo, in scoala, au trait impreuna fiecare inceput si sfarsit de an scolar.

Despre ziua de 8 Martie, doamna invatatoare crede ca toate femeile trebuie sa fie si sa se simta apreciate, dorindu-le sa fie inconjurate de dragoste si de respect, iar tuturor cititoarelor noastre le ureaza "Sa fie mandre ca sunt femei, sa fie sanatoase si sa simta implinirea in ceea ce fac, in fiecare zi."



Trei decenii printre carti



Cartile sunt viata ei si marea dragoste pe care le-o poarta a fost cea care a facut-o sa-si aleaga, cu multi ani in urma, meseria. 32 de ani au trecut de cand Dana Arama a decis ca destinul ei este acela de a fi bibliotecara la Biblioteca Judeteana ASTRA si poate spune ca a impartit cele trei decenii din meserie in aproape doua parti egale - 14 ani la Sectia pentru copii a bibliotecii, alti 14 ani (si jumatate) avand grija de cartile si de cititorii Filialei Hipodrom a Astrei. in acest moment, pasionatii de lectura se pot bucura de amabilitatea si sfaturile sale la Sectia de Adulti din Corpul A al institutiei. Dana Arama are doi copii, un baiat si o fata, carora le-a insuflat dragostea pentru lectura. "Au crescut in biblioteca, intre carti. Este imposibil sa nu te influenteze mediul" spune bibliotecara noastra, recunoscand ca de-a lungul activitatii sale i-au trecut prin mana sute de mii de carti. Oricat ar parea de bizar nu are o carte draga, insa este pasionata de istorie, memorii, biografii, literatura si geografie, pe marginea carora se documenteaza cu multa pasiune.

Åži pentru ca o biblioteca nu e biblioteca fara iubitori ai cartilor, ne destainuie ca cel mai provocator aspect al meseriei sale, cel mai dificil si cel mai frumos, totodata, este chiar cititorul. "incerci sa-i oferi omului ceea ce ai, dar trebuie sa afli si ceea ce-si doreste. Trebuie sa fii aproape psiholog.", marturiseste Dana Arama, subliniind ca "este grozav sa lucrezi cu copiii si cu cititorii de varsta a treia", pentru ca cei mici isi impart cu generozitate caldura sufleteasca si blandetea, iar persoanele de varsta a treia isi impartasesc experienta.

Bibliotecara noastra isi iubeste meseria si pe langa ca nu a avut niciun moment in care s-a gandit sa renunte la ea, vorbeste cu multa insufletire si pasiune despre universul magic al cartilor. "Å¢i se dezvolta cultura generala, orizonturile, cunoasterea. E extraordinar. Lectura si cartile iti schimba si modul de gandire (...) Cultura tine identitatea unui popor."

in perspectiva zilei de 8 Martie, gandurile sale se indreapta spre toate femeile si considera ca, in ciuda controverselor, fiicele Evei si toata lumea trebuie sa ia in considerare ceea ce este esential si important: femeile trebuie sa simta ca exista o zi numai a lor. "Este un moment in care simti ca, pana la urma, societatea te priveste.", ne mai destainuie Dana Arama, avand si un mesaj pentru sibience: "Sa paseasca in biblioteca. Sa citeasca. Mult. Nu se pierde. Se castiga".



"M-am facut politista, pentru ca imi placea prea mult uniforma"



Daca nu s-ar fi facut politista, cu siguranta ar fi fost profesoara. Pe Ana Maria Popa o gasim facand o munca grea pentru o femeie: cercetarea la fata locului in urma unui accident rutier. Nu asta ii place cel mai mult la locul ei de munca, de la Serviciul Rutier Sibiu, ci munca de prevenire. Este multumita atunci cand, poate si ca urmare a sfaturilor pe care le da soferilor, a avertismentelor date in trafic sau in urma educatiei rutiere pe care o desfasoara in scoli, in Sibiu se circula cu mai multa prudenta. Sau poate este evitat un accident rutier.

Ana Maria Popa este inspector principal, ofiter in cadrul Serviciului Rutier din cadrul IPJ Sibiu. Are 30 de ani si lucreaza la Sibiu din 2004, cand, de ziua ei, a fost avansata. "in 2000 am intrat la Academie. Am intrat a zecea. in 2004 eram sergent si de ziua mea am devenit subinspector de politie. Prima data am lucrat la Politia orasului Avrig, timp de sase luni. Apoi am venit la Sibiu, la Serviciul Rutier. De atunci sunt aici ", isi aminteste Ana Maria Popa.

De ce a ales in 2000, liceeana pe atunci Ana Maria Ivan, sa urmeze o cariera in Politie? Ana Maria spune ca de dragul uniformei si al caschetei de politist. "M-am hotarat sa dau la Academia de Politie pentru ca venea un prieten de familie la noi acasa si imi placea foarte mult uniforma. Tata ma ruga tot timpul sa imi pun cascheta si imi placea foarte mult. Eu am vrut sa fac Drept. Åži am facut Drept in cadrul Academiei ", isi aminteste Ana Maria.

Politista spune ca ii place foarte mult munca pe care o face zi de zi. "Mi-a placut inca din scoala. Cand am inceput sa lucrez, mi-a placut si mai mult. insa cel mai mult imi place partea de educatie rutiera. imi place sa ma duc in scoli s[ le vorbesc copiilor despre educatia rutiera. Copiii imi dau energie. Åži imi place foarte mult ca aproape toti viseaza sa ajunga politisti cand se vor face mari ".

Ana Maria Popa este casatorita si are un copil in varsta de 3 ani.



Anca Presecan, de la un anunt din Tribuna, director la Tursib



Nici nu se gandea in 2005, cand termina facultatea, ca va ajunge director la Tursib. Åži totusi, Anca Presecan este, astazi, director economic. Spune ca a acceptat acest post ca pe o provocare si acum totul merge snur. Nu implinise 27 de ani atunci cand sansa i-a suras. Åži totul a pornit de la un anunt din ziarul Tribuna. "Eu lucrez aici din 2005. Am venit direct de pe bancile facultatii. M-am angajat ca economist. Ulterior, in 2008, fosta sefa de la contabilitate a demisionat. Mi-am spus ca pot incerca sa fiu sefa de contabilitate. Am luat postul in 2008, iar din 2009 sunt director economic. in 2005, am venit la un interviu la Tursib, in urma unui anunt luat din ziarul Tribuna. Era un anunt ca se cauta economist la Tursib ", spune Anca Presecan.

Desi a avut nenumarate oferte de a lucra in mediul privat, Anca spune ca pentru ea Tursibul inseamna cam tot ce se poate intampla in contabilitate. "Au fost variante in mediul privat, dar m-am sfatuit si cu parintii, si am ajuns la concluzia ca totusi, Tursib este o societate mare si aici am parte de toate tranzactiile care pot fi intr-o contabilitate. Sunt subventii, fonduri nerambursabile, fonduri BERD. Trebuie sa fii intr-o companie mare ca sa treci prin toate aceste faze ", a declarat directorul economic.

Anca Presecan este casatorita din 2007 si spune ca se gandeste tot mai serios ca e vremea sa aiba un copil. Putinul timp liber pe care il are il dedica familiei, dar si hobby-ului sau, inotul.



"Ca sa traiesti, trebuie sa zambesti"



Un zambet, o stare de optimism si o deosebita amabilitate. Asta gasim in spatele unei tejghele, acolo unde doamna Elena, trecuta de a doua tinerete si imbracata intr-un halat alb, isi intampina clientii cu dragoste. Cu "Da, mami!" si cu "Poftim, mami!". De ceva vreme, isi petrece timpul nu numai vanzand produse de patiserie, ci si vorbind, cu calm si prietenie, cu oamenii care, fie in trecere se opresc sa cumpere de-ale gurii, fie vin, in mod special, sa ia un covrig, o placinta sau un strudel. Chiar daca, poate, sosesc cu gandul la grijile cotidiene pe care le au, cel putin pentru un moment, atata timp cat stau la coada sau cat cer un produs, se molipsesc cu veselia doamnei Elena. "Zambetul atrage mult. Te face sa te mai intorci aici", spune domnul Ovidiu, cel care tocmai a luat cateva produse. insa, zambetul Elenei are si o poveste. Nu tocmai fericita. Asta pentru ca, dincolo de aparenta sa optimista, ascunde greutatile prin care a trecut de-a lungul vietii. Cu toate acestea, s-a ambitionat si lacrimile si tristetea le-a transformat in surasuri si in bucuria oricarui lucru si fapt marunt. "Vorbind frumos, te ajuti pe tine insati. Te ajuta cand ai nervi, cand esti stresat. Åži mai e o chestie: ca sa traiesti, trebuie sa zambesti", marturiseste doamna Elena. Este imposibil sa treci pe langa covrigarie si sa nu observi starea pozivita a celei care, prin firea ei, este mereu cu zambetul pe buze. Astfel, atrage clienti, de la copii de gradinita, pana la oameni in baston, care, apasati de problemele vietii, gasesc, pe langa un covrig, si o buna dispozitie debordanta. De 8 Martie, femeia petrece tot aici. Dar, asteptand, totodata, si cadourile sotului, care, intr-unul din anii trecuti, i-a oferit un ceas pe care si astazi il poarta la mana, flori si ciocolata, preferata ei. De asemenea, cand merge intr-un magazin, barbatul ii observa sclipirile si dorintele pentru un anumit articol, astfel incat, cand ajunge acasa, doamna Elena se "trezeste" cu produsul cumparat. Anul acesta, nu se poate gandi la ceea ce ar putea primi. Acum, insa, ne indepartam de tejghea. Pe fundalul replicii "Sa fii iubita, mami!", expresia cu care doamna Elena "lasa" orice cumparator sa plece...