Hipodromul, de la "Exerzierplatz "-ul austro-ungar, la jungla de beton. Azi, la pas, prin cartier: Hipodrom I si II (I)

Dar "ziua de ieri " a trecut, asa cum trec zilele... Ce ar mai fi fost de adaugat la capitolul "trecut "? Multe. Faptul ca mai exista o piata agroalimentara, mica, in spatele complexului de pe Luptei? Ca in timpul revolutiei din 1989 cartierul era un "no man's land ", pe deasupra caruia suierau gloantele "teroriste " sau "anti-teroriste ", care au speriat, ranit si chiar ucis? De ce nu? Fabrica de zvonuri din acele zile functiona la capacitate maxima: teroristi care trageau de pe acoperisuri si din cabinele macaralelor. Locatari evacuati din cauza ca "blocul e minat ". Filtre "revolutionare " cu degetul pe tragaci. "Apa otravita " la Sibiu (motiv pentru ca "cetateanul de la bloc " sa dea cep la bidoanele cu vin din pivnita, ceea ce era, in definitiv, un lucru vesel...). "Garzile " din scara blocului, inarmate ca la rascoala de la 1907, cu bate si topoare. Åži cei care au murit aici: Petru Constantin Andronic, electrician in Cisn[die, impuscat la un "punct de control "; Nicolae Ganta, strungar la Mecanica, impuscat in cap pe 24 decembrie 1989, in spatele "Telefoanelor " de pe Mihai Viteazu; Ioan Marcu, maistru la IOMCOOP; impuscat pe 22 decembrie 1989, la intersectia dintre Calea Dumbravii cu Bd. Mihai Viteazu; Tiberiu Nedelcea, muncitor la Flaro, impuscat pe terasa blocului 7 de pe acelasi bulevard; Ioan Zdircu, sef de sectie la "Timpuri Noi ", impuscat in fata blocului de pe str. Rahovei, unde locuia; capitanul Octavian Romulus Nita, de la Åžcoala de Transmisiuni, ciuruit de "friendly fire ", cum spun americanii, pe acoperisul centralei telefonice de pe Mihai Viteazu. Doar ultimul, Octavian Nita, are o placa memoriala pe cladirea unde a cazut. Restul nu, ca erau doar niste civili... Dar povestea merge mai departe.

Anii '90 si urmatorii aduc mitinguri "anti " pe strazile si bulevardele Hipodromului. Apar primele masini aduse "de dincolo ", de la noi-noute la jafuri care abia se tin in suruburi. "Alimentarele " si "Util "-urile si "Modern "-ele comertului socialist si cooperatist devin, incet incet, magazine private, la inceput cam de orice, apoi din ce in ce mai specializate, de un succes inegalabil fiind "buticurile " deschise in spalatoriile blocurilor. "Bufet "-ul, restaurantul sau "Expres " ul ICSAP, cu program pana la ora 22, devin si ele "private ", chiar cu program non-stop, pe langa faptul ca apar altele noi, in subsolurile sau curtile caselor particulare. in Hipodrom emit si primele posturi de radio locale (Contact, Activ si Vocea Evangheliei) se ridica primele biserici, se infiinteaza primele banci. Antenele "de bulgari " sunt schimbate cu "lighenele " de satelit, apoi cu "cablul ". Locurile de joaca dintre blocuri devin, treptat, parcari. Parcari devin si unele spatii verzi din fata blocurilor.

Apar primele evenimente importante din viata "de apartament " a locuitorilor: dotari noi care sporesc confortul casei, initial "de fite ", apoi necesitate: interfonul cu "cheie electronica "; centrale termice de apartament (pentru a scapa de gicacaloria de la Energie Termica, scumpa si proasta); geamurile termopan, demolarea peretilor pentru a "largi " ceea ce nu poate fi largit, adica apartamentul; apometrele; izolarea termica. Pe blocuri, alte "constructii " noi: antenele de telefonie mobila, si mansardele construite in asa fel incat sa transforme un bloc urat in ceva hidos. Reabilitari, modificari, defrisari, toaletari. Åži povestea merge mai departe...



Am ales azi o plimbare prin Hipodrom I si Hipodrom II, asa cum sunt ele acum. Hipodrom III va mai astepta putin, la fel si Hipodrom IV. Pentru ca e greu sa acoperi totul intr-o pagina de ziar. Asa ca am ales sa batem la pas zona dintre "paralelele " Nicolae Iorga - Luptei - Rahovei. Strazi si alei, asfalt si noroi, "reabilitare " si izbeliste.

Blocuri si case....

Hipodromul nu e, in mod sigur, o zona pe care sa o definesti ca "turistica ", chiar daca oarecari Pensiuni si-au itit capul pe ici pe colo, iar unele restaurante sunt chiar atractive si cu preturi sub cele "centrale ". Poate, daca ar exista turisti pasionati de arhitectura socialista cu imbunatatiri de capitalism romanesc... Daca, printr-un absurd, ar fi si pasionati de asa ceva, atunci ar fi OK. Pentru ca aici avem un intreg tezaur despre felul cum, unde si in ce conditii a stat si sta "cetateanul de la bloc ". Blocuri cu patru etaje, cu vaga alura de hotel de litoral, placate pe laturi cu faianta de diverse culori si cu alei care se termina undeva inspre camp, de noaptea zici ca undeva, spre Troita, e marea, ca cele de pe Rahovei spre Valea Sapunului, care ne arata cam cum era standardul de confort spre finele anilor '60. Blocuri tot cu patru etaje, un amestec de auster cu cochet, aliniate ca plutoanele la apelul de seara, ca in vederile din oraselele "noi " din perioada boom-ului industrializarii socialiste, ca pe Goraslau. Blocuri-turn de 10 etaje, cu balcoane "scobite " in interior (dar spatioase) si casa a liftului cu alura de cazemata in varf, ca acelea de langa "Cedonia ". Blocuri mai mult lungi decat late, bloculete de doua etaje, o ciudatenie cu 8 etaje, pe undeva prin spate pe la Milea spre Rahova, un amestec de camin de nefamilisti supraponderal si hotelul "Egreta " din Venus, cu uscatoare de rufe la fiecare geam. Langa el, sfidator, un "clasic " de 9 etaje, reabilitat, izolat termic, zugravit, dar ucis de peisajul din jur, plin de gunoaie si de ramasitele unui corp de iluminat stradat din acela cilindric si cu "palarie ", din perioada constructiei cartierului. Un altul, tot de pe la Rahova, ucigator de interesant, care aduce deja a opera de arta: balcoane deschise si inchise cu termopan sau doar fier si sticla; izolatie termica multicolora, parterul in galben cu rosu, restul bej, o scara mai incolo perete izolat nu si restul da, iar si mai incolo, izolatie suta la suta dar o mansarda ascutita, cu acoperis asimetric, pocnita deja de igrasie. Iar daca aveti impresia ca aceasta e un fel de culme coloristica, v-ati inselat. Nu stiu ce m-a pus acum sa caut culori pe Wikipedia si mi-a iesit cam asa: o scara (evident, cu apartamentele aferente), este zugravita in bej (bate si spre "lemon meringue "), alta in "salmon pink ", alta e o combinatie, pe etaje, de "alizarin crimson ", bej- "lemon chiffon ", un "chamoisee " (portiune neizolata) iar undeva parterul e simplu, alb. Hai ca nu oi fi nimerit exact nuantele, dar in fine, cam acolo bat...

Am spus mansarde? Da, sunt mansarde. Aici ti-ai putea da doctoratul in mansarde. La fel si in acoperisuri de bloc. Unele acoperisuri de bloc line, ca de vila in statiune montana sau casa din Baragan. Altele ceva mai ascutite, dar cu luminatoare, ca e mansarda; sau cocotate deasupra etajului X; sau cu lucarne, un fel de caricaturi ale "ochilor Sibiului "; sau in mai multe ape, un fel de baroc de cartier (tot mansarde) sau in genul acoperisului de pe magazinul Dumbrava. Totul in functie de cat i-a dus capul pe arhitect si pe seful de scara de bloc. Mansardele? Ce as putea spune despre mansarde? Ca sunt de doua feluri aici: urate si hidoase, cel putin pe dinafara. Sau terminate si neterminate. Cert este ca sunt din BCA si ca povestea lor e cam aceeasi: "lasati-ne sa mansardam la voi ca va facem gratuit ceva: repararea apei/canalului, instalarea de gaz, izolarea blocului. Åžtiu ca un bloc de pe Goraslau a platit scump un astfel de targ, constructorii mansardei lalaind lucrarile pana cand a dat ploaia, care a cam inundat apartamentele.

A, si era sa uit, oameni buni. Printre blocuri mai exista.... case. Scapate, ca prin minune de buldozerul socialismului biruitor, stand asa, ca ciupercile sub copac: mici, dragute, modeste, dar care iti dau impresia de camere calde, foc la soba de teracota, mancare gustoasa, gradina de zarzavaturi, fantana in curte, o atmosfera de "casa bunicii "... Åži unbrite vesnic de mastodontii de beton. (va urma)