Luptatorul mare, cu suflet pe masura

E mare cat un munte. Imposibil sa nu il observi daca treci pe langa el pe strada. Infricosator la prima vedere, are o privire blanda, de copil, si un suflet mare. Dar nu in ring.

Raul Catinas s-a apucat de sport in orasul sau natal, la Lugoj. Nu de kick-boxing, cum v-ati astepta, ci de fotbal. Desi il tragea ata catre lupte. Cu un tata boxer, Raul a crescut de mic in preajma sporturilor de contact. `De mic tata mi-a stimulat miscarea bratelor. Faceam impreuna tot felul de miscari specifice`, povesteste Raul. Din pacate, tatal sau a murit pe cand el avea doar 8 ani de zile. Iar mama, ca orice mama, a incercat sa il fereasca de sporturile de contact. Si l-a dat la fotbal. 8 ani de zile s-a straduit din rasputeri sa dea totul pe terenul de fotbal. Dar nu era un sport potrivit pentru el. Prea solid, prea masiv, Raul nu era genul fotbalistului tras prin inel, iute ca o zvarluga. `Aveam cu 20-25 de kilograme mai mult decat orice alt coleg al meu. Nu puteam sa fug atat de repede ca ei`, isi aduce aminte Raul. Asa ca la 16 ani si-a pus prima data manusile in maini.

Legatura genetica dintre el si sporturile de contact l-a facut sa isi intre in mana foarte repede. Un an mai tarziu avea sa castige primul sau meci. Iar de atunci matura cu adversarii podeaua de fiecare data cand ii prinde. `Ca sportiv, cel mai mult imi place Mike Tyson. Desi cred ca ma apropiu ca si agresivitate in joc de Badr Hari, n-as putea spune ca am un sportiv preferat dintre greii K1-ului. Imi place sa ma lupt corp la corp, sa folosesc mult combinatiile de pumni`, spune Raul. Constient de faptul ca nu este prea inalt, Raul compenseaza loviturile de picior prin pumni ucigatori. `Din 10 adversari poate unul sau doi sunt mai scunzi decat mine. Incerc sa lovesc cu piciorul mult pe coapsa si in rest sa ma bazez pe pumni`, explica Raul. La doar 21 de ani, Raul Catinas se simte pregatit sa faca pasul printre granzi. In acest moment, el ocupa locul 22 in clasamentul oficial K1. Si, probabil, e unul dintre cei mai buni luptatori romani ai momentului. Prima lui victima celebra, Stephan Leko. Intr-o gala la care au participat peste 22 de mii de spectatori, romanul a sters pe jos cu Leko. Nu i-au trebuit nici doua minute ca sa il faca knock-out. Putini sunt cei care au reusit sa il invinga pe Raul Catinas. Si niciunul prin KO, ci doar la puncte. `Cel mai greu meci, din punctul meu de vedere, a fost cel cu Ashwin Balrak, antrenat de Ernesto Hoost. A fost un luptator foarte agresiv, care lovea foarte puternic cu genunchiul. O luna de zile m-am resimtit la coaste. Am pierdut, intr-adevar la puncte. Dar n-a reusit sa ma puna jos`, spune Raul. Admite cu jumatate de gura ca ar accepta orice provocare din partea oricui, inclusiv a sportivilor romani. Cu o jumatate de gura nu pentru ca s-ar teme, ci din modestie. Stie ca e bun dar nu ii place sa se laude.

Se trezeste in fiecare dimineata la ora 7 si un pic. La 8:30 e la sala unde incepe antrenamentele. Alterneaza antrenamentele tehnice cu cele de rezistenta. Si e foarte atent cu viata sa extrasportiva. Daca il vezi seara printr-un bar inseamna ca e vorba de vreun eveniment foarte important. Iar masa lui e compusa doar din mancaruri fara grasimi, fara dulciuri. N-a mai baut de nu stie cand un suc cu acid iar suplimentele alimentare de vitamine si minerale sunt sfinte. Pe scurt, un sportiv complet.

Urmatoarea lupta a lui Raul va avea loc in 21 mai la K1 Grand Prix Europa, ce va avea loc la Bucuresti, la Romexpo. Raul lupta cu nimeni altul decat Carter Williams, colosul american, vechi client al circuitelor K1. Alaturi de Williams, la gala vin si greii Ray Sefo, Bob Sapp si Alexei Ignasov. Pentru Raul Catinas, drumul e scurt, dar tare greu. Daca va castiga la Bucuresti, urmatorul meci va fi in Olanda iar apoi piramida de la Tokyo, visul oricarui luptator. Si poate nu anul acesta, dar in anii ce urmeaza sigur il vom vedea in varful piramidei, cu coaste tumefiate, tample zdrelite, dar campion. Un campion cu suflet mare.