Se facea ca prietenul asta al meu se afla pe o insula greceasca impreuna cu sotia si baietelul. Peisajul de vis, vremea buna, serviciile promitatoare: se duc oamenii la plaja, inchiriaza sezlonguri, umbrele, in total vreo sapte euro. Toate bune si frumoase, trec vreo trei zile, aceleasi sezlonguri, aceleasi umbrele (trei, dintre care una gratuita), pretul scade la patru euro. Din vorba in vorba, el si ea de la noi intra in vorba cu el si ea de acolo, administratorii plajei. Ea, olandeza stabilita de mai bine de douazeci de ani in patria lui Pericle, el, grecotei sadea. Foarte simpatici amandoi, din cate am inteles. Tot vorbind, de una, de alta, ai nostri le spun ca ar fi tentati sa faca o excursie si intreaba cu ce autobuz ar putea ajunge in cutare loc. Autobuz? Nu-i nevoie: grecul se ofera sa-i duca pe toti trei, cu masina lui. In ziua urmatoare, pleaca. Ajung la locul cu pricina, peisaj extraordinar, plaja foarte frumoasa. Grecul se retrage discret, la o cafenea, ii asteapta vreo trei ceasuri. Reveniti din paradisul de ocazie, ai nostri il intreaba cate parale face toata afacerea? Stupoare: zece euro. Doar atat? Pai are pretentii doar la banii pentru benzina. Incearca sa-i mai dea ceva pentru deranj, dar refuzul e categoric: numai pentru benzina. Şi pentru a exista si o cireasa pe tortul asta, grecul le spune ca, in cazul in care vor sa mai mearga undeva, masina le sta la dispozitie, se pot duce singuri, trebuie doar sa alimenteze. Fara sa-i lase bule�tinul, sa se jure pe toti sfintii ca nu fug cu masina si alte alea. Sunt convins ca nu premierul Giorgos Papandreou le-a predat grecilor din povestea noastra aceasta lectie simpla de marketing, ca nu a venit vreun ministru al turismului sa-i invete cum trebuie sa le faci cu ochiul turistilor. Cred ca au invatat sa se poarte in acest fel, sa-si vanda serviciile in acest ambalaj singuri, constienti ca trebuie sa-l castigi pe turistul care-ti calca pragul, pentru a-i putea spune la plecare "La revedere!", nu "Adio!". E adevarat, turismul romanesc nu se compara cu cel din Grecia, Croatia, Muntenegru, sau Italia si pentru ca nu avem infrastructura rutiera, plaje curate, valuri neincarcate de alge, dar nici romanul candidat la chivernisire prin turism nu face nimic pentru a aduce, cat de cat, cu grecii despre care vorbeam mai devreme. Credinciosi politicii "Dau un tun si-apoi oi mai vedea!", ai nostri n-au invatat sa gandeasca pe termen lung, sa cladeasca o afacere din care ar putea sa traiasca si copiii lor. N-au invatat un lucru simplu: un turist multumit aduce alti turisti, in timp ce unul nemultumit alunga zece. Ştiti ce vrea sa faca prietenul asta al meu in septembrie? Sa mai plece o saptamana, la mare. Unde? Tot acolo, tot la sezlongurile si umbrelutele celor doi greci. Şi sunt sigur ca mai convinge vreo zece prieteni.
de Dragos Bako
Aprilie 2024
